Phoenix - Mica Tiganiada

Phoenix, cunoscută în Occident ca Transsylvania-Phoenix, este o formație românească de muzică rock, înființată în 1962, la Timișoara.

Phoenix a fost deschizătoare de drumuri în muzica adresată publicului larg în România celei de a doua jumătăți a secolului XX. Membrii formației au abordat numeroase subgenuri ale rock-ului; traseul stilistic al formației a pornit de la muzică beat, evoluând spre rock psihedelic și de aici către hard rock, cu un număr de experimente de rock progresiv. În anii 1970, efectele schimbărilor politice din țară asupra vieții culturale au adus la destrămarea multor formații de gen. Între cele care au continuat prin adoptarea unui stil nou, Phoenix a avut una dintre cele mai neașteptate evoluții, dând naștere subgenului rock numit etno rock (inspirat din folclorul românesc autentic.
Sursa

Nicolae (Nicu) Covaci (n. 19 aprilie 1947, Timișoara) este un pictor, grafician și muzician (compozitor, cântăreț și chitarist) român, cunoscut ca fondator și lider al uneia dintre primele și cea mai bună formație de muzică rock Transsylvania Phoenix din România, cunoscută în România doar ca Phoenix. Este considerat de mulți ca fiind unul dintre cei mai buni chitariști rock din România generației sale.
Sursa

Melodia Mica Tiganiada face parte din cel de-al doilea LP (intitulat Mugur de fluier) al formației, editat în 1974 de către casa de discuri Electrecord. Piesa este compusa de Nicu Covaci pe versurile lui Andrei Ujică.

Mica Tiganiada - Versuri:

Trec ţigani pe drum, drumu-i plin de fum,
Fumu-i plin de scrum, foc ardea.
Vai ţigani, ţigani, gipsy şi hitani,
Fără cer şi ani, trec pe drum.

Ţigănie rai, rai care erai,
Caravanserai,acadea.
Raiul meu beteag, de pe alt meleag,
Cât îmi eşti de drag, nu ştiu cum.

Trec ţigani prin colb, colbul oste orb,
Orbul e un corb, giacardea.
Cade seara-n câmp, soarele-i scălâmb,
Cortul este strâmb, foc ardea.

Fac ţiganii foc, focu-i la mijloc,
Fete cu ghioc, şi cu cărti de joc,
Vai noroc, noroc, vino la soroc,
Vino să-ţi ghicesc, cărţile vorbesc,
Şi nu ne minţesc, giacardea.

Fata de caro, sub cer indigo,
Să-ţi spun încontro, foc ardea.

Că mulţi ani s-au scurs, de când el s-a dus,
Ca un pui de urs, pe un drum.
Cu belciug şi lanţ, fără nici un sfânt,
Spre un târg bizant, foc ardea.

Zaiafet acum, lăutarii duium,
Numai tu nicicum, giacardea.
Noaptea de-ar veni, pe pământul gri,
De ne-ar adormi, orşicum.

O, dar azi, dar azi, cerui de atlaz,
soarele-n extaz.
Ei se duc la pas, spre un alt popas,
şatră de pripas.
Până nu-i mai vezi, până nu-i mai crezi,
Şi din ochi îi pierzi.
Printre ceţuri verzi, ceţuri de livezi,
Vezi că nu-i mai vezi?

Giacardea, cardea, gialino mura,
Gia mura, mura, ce mişto!
Giacardea, cardea, gialino mura,
Gia mura, mura, ce mişto!
Giacardea, cardea, gialino mura,
Gia mura, mura, ce mişto!
Giacardea, cardea, gialino mura,
Gia mura, mura, ce mişto...