Monday, December 19, 2011

Phoenix - In umbra marelui URSS



Phoenix, cunoscută în Occident ca Transsylvania-Phoenix, este o formație românească de muzică rock, înființată în 1962, la Timișoara.

Phoenix a fost deschizătoare de drumuri în muzica adresată publicului larg în România celei de a doua jumătăți a secolului XX. Membrii formației au abordat numeroase subgenuri ale rock-ului; traseul stilistic al formației a pornit de la muzică beat, evoluând spre rock psihedelic și de aici către hard rock, cu un număr de experimente de rock progresiv. În anii 1970, efectele schimbărilor politice din țară asupra vieții culturale au adus la destrămarea multor formații de gen. Între cele care au continuat prin adoptarea unui stil nou, Phoenix a avut una dintre cele mai neașteptate evoluții, dând naștere subgenului rock numit etno rock (inspirat din folclorul românesc autentic.
Sursa

Nicolae (Nicu) Covaci (n. 19 aprilie 1947, Timișoara) este un pictor, grafician și muzician (compozitor, cântăreț și chitarist) român, cunoscut ca fondator și lider al uneia dintre primele și cea mai bună formație de muzică rock Transsylvania Phoenix din România, cunoscută în România doar ca Phoenix. Este considerat de mulți ca fiind unul dintre cei mai buni chitariști rock din România generației sale.
Sursa

Melodia In umbra marelui URSS face parte din albumul cu același nume apărut in anul 2000 la casa de producție „Cat Music”. Atât muzica cat și textul piesei au fost compuse de Nicu Covaci, care condamna in metafore emoționante silita depărtare de meleagurile tarii.

In umbra marelui URSS - Versuri:

Stau singur şi mă-ntreb
De ce-am plecat de-acasă
Să fie blestemul
De veacuri ce ne-apasă

Căci n-am greşit cu nimic
Doar cât am patimit
Hulit am fost fără rost
De cei ce i-am iubit

Apus peste apus
Ce iute trece timpul
Şi zorile s-au dus
Ce rece bate vântul

Am aşteptat înfrigurat
Să mă întorc 'napoi
M-aţi judecat, condamnat,
Dar cine sunteţi voi?

Căci timpul nostru s-a scurs
În umbra marelui urs
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbraţişare
Astăzi doare sărutul pe obraz

Dar daţi-mi viaţa 'napoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitând de tot şi de doi ani de pribegie
Înc-o mie dulce-a mai rămas

Căzut-au frunzele
Le-a risipit furtuna
Unde-s speranţele?
N-a mai rămas niciuna

Un gând subit, nerostit
Mă-ncremeneşte-n loc
Ce-am aşteptat, ce-am visat
Nimic nu s-a schimbat

Daţi-mi viaţa n-apoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitând de tot şi de voi
Prieteni de beţie
Dintr-o mie câţi au mai rămas

Şi timpul vostru s-a scurs
La umbra marelui urs
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbraţişare
Astăzi doare sărutul pe obraz

Sursa Versuri

No comments:

Post a Comment