Phoenix - Vremuri

Phoenix, cunoscută în Occident ca Transsylvania-Phoenix, este o formație românească de muzică rock, înființată în 1962, la Timișoara.

Phoenix a fost deschizătoare de drumuri în muzica adresată publicului larg în România celei de a doua jumătăți a secolului XX. Membrii formației au abordat numeroase subgenuri ale rock-ului; traseul stilistic al formației a pornit de la muzică beat, evoluând spre rock psihedelic și de aici către hard rock, cu un număr de experimente de rock progresiv. În anii 1970, efectele schimbărilor politice din țară asupra vieții culturale au adus la destrămarea multor formații de gen. Între cele care au continuat prin adoptarea unui stil nou, Phoenix a avut una dintre cele mai neașteptate evoluții, dând naștere subgenului rock numit etno rock (inspirat din folclorul românesc autentic.
Sursa

Nicolae (Nicu) Covaci (n. 19 aprilie 1947, Timișoara) este un pictor, grafician și muzician (compozitor, cântăreț și chitarist) român, cunoscut ca fondator și lider al uneia dintre primele și cea mai bună formație de muzică rock Transsylvania Phoenix din România, cunoscută în România doar ca Phoenix. Este considerat de mulți ca fiind unul dintre cei mai buni chitariști rock din România generației sale.
Sursa

Melodia Vremuri face parte din Vremuri, primul EP al formației Phoenix.
Acesta a reprezentat premiul cel mare al Electrecordului pentru Festivalul Național al Studenților din 1968, ținut la Iași.
Piesa a fost compusa de Florin Bordeianu și Nicolae Covaci pe textul lui Victor Șuvagău
Sursa

Vremuri - Versuri:

Hei, tramvai, cu etaj şi tras de cai,
Hei, joben, ce umblai la "Mon jardin",
Hei, bunic, cu monoclu erai şic,
Hei, can-can, cu picioarele-n tavan.
Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat,
Anii au trecut în zbor şi lumea le-a uitat.
Da, da...

Hei, pletoşi, cu pantaloni strâmţi şi soioşi,
Chitarişti, zgomotoşi şi fantezişti,
Minijup, foarte scurt şi strâns pe trup,
Hei, tu şeik, îndrăcit ca un berbec.
Toate sunt la modă-acum şi tot exagerat,
Timpul trece ca un fum, şi tot va fi uitat.
Da, da...

Hei, tramvai, cu etaj şi tras de cai,
Hei, joben, ce umblai la "Mon jardin",
Hei, bunic, cu monoclu erai şic,
Hei, can-can, cu picioarele-n tavan.
Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat,
Anii au trecut în zbor şi lumea le-a uitat.
Da, da...

Sursa versuri